Articol preluat de Frontpress
Este necesar să clarific un echivoc. Sunt persoane care am cunoscut pe frontul de luptă și care după o vreme au plecat, gândidu-se că războiul s-a încheiat, că este un lucru care nu îi mai privește și că ocupându-se exclusiv de interesele proprii ar fi putut rămâne prietenii mei ca înăinte.
Este necesar să clarific un echivoc. Sunt persoane care am cunoscut pe frontul de luptă și care după o vreme au plecat, gândidu-se că războiul s-a încheiat, că este un lucru care nu îi mai privește și că ocupându-se exclusiv de interesele proprii ar fi putut rămâne prietenii mei ca înăinte.
Greșit, noi nu eram prieteni înăinte, și nu vom fi niciodată. Noi eram uniți în funcție de un al treilea element: lupta pentru Cauză, într-un pact de fidelitate și de solidaritate, într-o atmosferă de frăție, ceea ce deosebea raportul nostru de cel de prietenia cotidiană. Cu cei care încă mențin această legătură, chiar dacă nu au aceleași valori și idei ca și mine și nu facem parte din aceași organizație, mă simt legat frățește.
Deseori, cu unii nici nu există simpatie, nu ne auzim cu lunile de zile, din punct de vedere ”sentimental și de prietenie” poate nici nu ne suportăm, dar această limită este subordinată motivului pentru care ne întâlnim. Limitele umanului sunt subalterne față de ceea ce trebuie să aibă suveranitatea: devotamentul dezinteresat pentru Idee, front unic, multe tranșee.
Chiar dacă ei cultivă roșii, dovlecei sau vinete în mod diferit față de ceea ce eu cultiv în grădina mea, nu există nicio problemă. Ei dedică parte din viața lor pentru luptă, sacrificând timp, bani, și interesele personale pentru bătălie, iar asta îmi este suficient. Apoi, există pietenii, de aceștia sunt legat prin simpatie. Ei nu au cerut niciodată să fie ”considerați” camarazi de luptă, sunt persoane cu care am un raport obișnuit de amiciție și de simpatie. Câteodată e mai prietenos, câteodată mai puțin, dar care nu pretinde mai mult decât un sănătos raport de susținere și de ajutor reciproc. Așadar: șireții, cei care ce spun ”îmi fac treaba mea dar sutem toți camarazi”, cei care trăiesc pentru interesele proprii și te considertă un fraier care încă pierde timp, cei care după ce au învățat două formule politice, trei lozinci și patru mișcări de repezeciune, acum se cred mai isteți, aceștia stau la nivelul inferior. Nu sunteți nici carne și nici pește. Hibrizi, nu folosiți la nimic.
Tradus de pe Azionepuntozero
Tradus de pe Azionepuntozero
