Brâncuşi e francez?

Cu ceva timp în urmă în cadru unui stagiu universitar am avut oportunitatea să merg şi să vizitez, the Big Apple, cum mai e poreclit New York-ul. Sejurul a fost unul memorabil cu sgârienori ca în serialele tv, dar nu despre asta vreau să scriu ci despre un episod care mi s-a întâmplat acolo. În timpul liber obişnuiam să merg cu colegii să vizităm atracţiile oraşului printre care şi renumitele sale muzee. Unul din dintre acestea se numeşte MoMA (Museum of Modern Art) unde cu deosebită plăcere am putut admira operele lui Constantin Brâncuşi, cel mai mare sculptor cubist. Dar fericirea mea nu a durat mult pentru că am observat sub eticheta operelor sale cum că Brâncuşi ar fi "francez". În acel moment de entuziasm dezamăgirea a fost mare. Şi în ziua de azi când povestesc prietenilor despre călătoria în metropola americană resimt acel sentiment uşor de dezamăgire faţă de acea incorectitudine.
Consider că e ironic episodul dacă îl raportăm cu cea ce se întâmplă azi în Franţa. Ajunge să ne gândim la gluma cu "le salute roumain" pentru a înţelege cum în timp ce noi suntem denigraţi, tot noi îi şi promovăm, prin artiştii noştri, şi nu doar prin Brâncuşi dar şi prin Ionescu, Radu Mihăileanu, Cioran.

Dar azi mă simt mai bine. Mă simt mai bine pentru că, mulţumită şi unei colege, am trimis un e-mail la Consulatul General al României la NY unde le-am adus în atenţie greşeala. Ţinând cont totuşi că atunci când vine vorba de autorităţile române e bine să nu-ţi faci inluzii, nu am mari aşteptări de la ei dar cel puţin mi-am alinat un pic dezamăgirea.

Rep. Moldova ca Irlanda de Nord

Articol preluat de Curaj.net

Am citit recent o carte care trata pe scurt conflictul din Irlanda de Nord şi mi-a stârnit curiozitatea în raport cu situaţia dintre Rep. Moldovă şi România. Personal consider că, conflictul nordirlandez poate să ne înveţe multe lucruri sub diferite aspecte. Iată mai jos câteva dintre ele care am vrut să analizez:

Înăinte de toate conflictul din Ulster pune la tăcere idea că revendicările naţionaliste sunt de modă veche şi sunt specifice ţărilor subdezvoltate, înapoiate, necivilizate care "încă îşi fac război din motive absurde". Iată că în Marea Britanie, una din democraţiile cele mai vechi din lume, idea de comunitate naţională încă mai e simţită ca relevantă, iar atentatul de ieri de pe străzile din Belfast e dovada cea mai recentă. Încă un indicator în acest sens sunt voturile câştigate de partidele naţionaliste din Irlanda fie de sud cât de nord în ultimii ani.

Al doilea aspect are de a face cu declaraţiile politicienilor. Nu de puţine ori liderii politici de pe ambele maluri ale Prutuli au susţinut cu fast idea unirii dintre Basarabia şi ţara mamă în cadrul UE sugerând astfel idea că aşa procedând se vor placa frustrările naţionaliste de pe ambele maluri şi toţi vor avea de câştigat. Oare Irlanda de Nord nu ne învaţă alceva? Irlanda şi Marea Britanie au aderat la Uniunea Europeană contemporan la 1 ianuarie 1973, orice locuitor al insulei poate aşadar merge de la Belfast la Dublin fără să intâlnească nici urmă de vamă. Şi totuşi "unirea" în cadrul UE nu a impedicat, şi nu impedică nici astăzi, mii de morţi, răniţi, atentane şi conflicte armate în numele reîntregirii insulei.

Consider că atât în Irlanda de Nord cât şi în Republica Moldovă ori respectiv Ulster şi Basarabia nu se va avea o situaţie normală atât timp cât va exista percepţia unui Stat incomplet şi senzaţia de o situaţie istorică injustă, care din contra vor continua să ţină aprins şi să alimenteze focul naţionalismui în aceste regiuni cât şi în ţările vecine, Irlanda şi România.