Fizica nu poate fi decât secundară metafizicii

Conform antropologului francez René Guénon esențialul cunoașterii în civilizațiile de tip tradițional era constituit de pura doctrină metafizică iar tot restul se lega doar în calitate de consecințe sau de aplicații a diferitelor realități contingente. Astfel științele, cunoașterea care se referă la sfera relativului, adică a materiei, în aceste civilizații erau simple dependențe, aproape niște prelungiri sau reflexe a cunoașterii absolute referitoare la principii. Însuși Aristotel scria că fizica era doar ”secundară” față de metafizică, cea dintâi fiind  doar domeniul de aplicație a legilor naturii.

Concepția modernă însă, pretinde să asigure științelor independența negând tot ceea ce le transcende. Occidentalii cultivă știința nu pentru cunoașterea în sine, chiar și inferioră de ar fi, ci mai ales pentru aplicațiile practice și, indirect, pentru oportunitățile comerciale. Pentru a se convinge de asta ajunge să ne gândim cât de ușor  se poate confunda astăzi știința cu industria sau cum în imaginariul colectiv figura inginerului sau a inventorului reprezintă tipul însuși al omului de știință.

Prof. Virgiliu Gheorghe este biofizician iar felul în care acesta își conduce și  prezintă cercetările amintește de abordarea cunoașterii din civilizațiile tradiționale menționate de Guénon. Dacă știința modernă, negând orice principiu superior, s-a redus la a formula probabilități și aproximații, un exemplu clar în acest sens fiind teoria falsificării lui Popper, Virgiliu Gheorghe, prin credința creștină ortodoxă, se conexează principiilor eterne partecipând astfel la imutabilitatea acestora dând cercetărilor sale o profunzime și o soliditate care știința modernă obișnuită a pierdut începând cu Pozitivismul. Ceva similar, observă Guenon, s-a verificat și în sfera socială. unde lumea modernă a pretins să separe dimensiunea temporală de cea spirituală. Dar aici nu se contestă deosebirea existentă între două principii care efectiv se referă la două domenii diferite, cum este cazul metafizicii și al științelor. Ci mai de grabă, din cauza unei concepții eronate a spiritului analitic modern, se uită că a deosebi nu înseamnă a separa. Constituit de la sine, puterea temporală perde legitimitate la fel ca științele moderne.

Printre temele abordate în conferința ”Sinele și identitatea omului” de prof. Virgiliu Gheorghe merită menționate: formarea eului / personalității tânărului din mass-media, influența opiniei publice asupra convingerilor noastre, schimbarea în timp a reperelor fundamentale educative ale fiecărui individ, permisivitatea sexuală la tineri, asimilarea produselor cu personaje în publicitate, mecanismele psihologice ale folosirii facebook-ului, femeile își asuma treptat funcția de obiect sexual al bărbatului.

Hristos nu este pacifist

Nu socotiţi că pace am venit să aduc pe pământ; nu am venit să aduc pace, ci sabie. Aşa a grăit Domnul. A se citi: Nu am venit să împac adevărul cu minciuna, înţelepciunea şi prostia, binele şi răul, dreptatea şi silnicia, bestialitatea şi omenia, inocenţa şi desfrânarea, pe Dumnezeu şi pe Mamona: ci am adus sabie ca să tai şi să le despart, încât să nu se amestece.  

Sfântul Nicolae Velimirovici

via Flux

Diavolul este politic corect

Diavolul este corect. Joacă întodeauna după reguli. E adevărat că își face regulile singur. Și știi care este greșeala voastră? Greșeala voastră este că vă place să trăiți după reguli. Întreaga voastră viața nu este decât reguli, reguli, reguli! Deși, la drept vorbind, orice reguli, oricât de aspre și categorice ar fi, alcătuiesc până la urmă un joc. Un joc trist sau vesel, depinde cine-l joacă. Iar Diavolul este un jucător! Și, ca orice jucător, atunci când nu trișează, știe să folosească regulile adversarului în favoarea sa.

Savatie Baștovoi, în Diavolul este politic corect

Fabio Constantinescu, vocea românească a muzicii alternative italiene

În cursul anilor 70, perioada în care Italia a cunoscut o profundă creștere și difuziune a culturii tradiționaliste-identitare, puțini cunosc faptul că printre personalitățile care au contribuit la acest boom se află și cântărețul Fabio Constantinescu, fiu de imigranți români. Astăzi când mișcările identitare din Peninsulă sunt demonizate de presa de limba română  pentru revendicările lor în numele poporului italian și pentru pozițiile anti-imigraționiste și anti-globaliste, ar putea părea paradoxal că până nu de mult românii, fugiți de persecuția carlistă sau de cea comunistă, au îngroșat rândurile militanților tradiționaliști. Fabio Constantinescu se numără printre acei români care au ales tabăra principiilor eterne, și nu cea stângistă, mai comodă, datorită condiției sale de imigrant.

Fabio începe drumul său de cântăreț de muzică alternativă în 1978 atunci când ia naștere colaborarea sa cu renumita formație ”Amici del Vento” pentru ca mai târziu, în 1980, să intre în componența ei ca chitarist devenind și vocea principală a grupului. În 1997 vede lumina prima sa lucrare de muzică alternativă, caseta ”Voci nel vento”. În 1998 publică primul său CD,  ”In alto i cuori” la care colaborează și membrii altei mari formații alternative ”La Compagnia dell'Anello". În anul 2000 este lansat al doilea CD alternativ, ”Lungo il sentiero”. În data de 6 martie 2004 Fabio Constantinescu împreună cu Skoll și Gabriele Marconi, personalități importante din ambientul muzical alternativ, participă la concertul de la Vittoriale, magnifica ținută construită pe marginea lacului Garda de poetul Gabriele D'Annunzio, unde sunt repropuse treizeci dintre cele mai mari succese ale muzicii alternative italiene care vor constitui primul DVD de Muzică Alternativă. Astăzi Fabio Constantinescu continuă militanța sa prin parteciparea la diferite concerte ale grupărilor identitare italiene colaborând în același timp cu tânărul cântăreț din Milano, Skoll. 

În timp ce o parte din românii din Italia susțin deschis ambiguitățile toxice ale lumii moderne, Fabio Constantinescu se adaugă la acel șir de români exilați care împreună cu Nicolae Bujin și Constantin Papanace, au preferat să servească idelurile imortale ale Tradiției.

Spiritul lumii, nu!

Preadesfrânaţilor! Nu ştiţi, oare, că prietenia lumii este duşmănie faţă de Dumnezeu? Cine deci va vroì să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş lui Dumnezeu.
(Iacov 4,4)

«Gente infedele! Non sapete che l’amore per il mondo è nemico di Dio?

Chi dunque vuole essere amico del mondo si rende nemico di Dio».

(Giacomo 4,4)

Mai come voi!

A fi eroici într-un cotidian banal

În aceste vremuri în care lipsește un adevărat război care să necesite a lupta pe câmp, viața se dăruiește zi de zi, stând fermi și loiali la propriul loc de luptă. De fapt, tocmai pentru că este liberă, alegerea de a fi eroici într-un cotidian banal ar valora chiar și mai mult. Faptul că nu se merge târâș cu fața prin noroi, și nu se stă într-o tranșee înghețată nu înseamnă că nu există o viață de dăruit, sau o luptă bună de condus.

Sposala e muori per lei, de Costanza Miriano