Ieși din sistem și miscă-te în rezistență!!

Concluzii despre acțiunea de la Anagnina

Articol preluat de Stiriazi, Noua Dreaptă - Italia

Observând impactul mediatic care a avut acțiunea de la Anagnina, atât în Italia cât și în România, pot spune c-am observat aspecte care, dacă nu aș fi cunoscut ambele fețe ale medaliei, aș fi ignorat. Mai jos câteva concluzii la care am ajuns:

1. Consider că felul în care a fost mediatizată acțiunea de la Anagnina e incă o confirmare a teoriei „spirala tăcerii”.

Pe scurt, se impune societății prin intermediul mass mediei o opinie care devine dominantă în virtutea bombardamentului mediatic. Acest punct de vedere nu corespunde în mod necesar cu opinia majorității care se simte în mod eronat în minoritate. În consecință, indivizii tind pe termen lung să se modeleze punctului de vedere dominant pentru a nu fi izolați și sancționați de societate.

Dacă e să citesc comentariile românilor la articolele despre acțiunea de la Anagnina rezultă evidentă care este opinia majorității. Chiar și reacția publicului la concertul Madonnei la București este un indicator cât se poate de valid.

Opinia dominantă însă, se poate observă în felul în care Antena3, RealitateaTv, Protv, Mediafax, etc au prezentat știrea.

2. Țin minte un proverb care spune, „o jumătate de adevăr echivalează cu o minciună toată întreagă”. La fel se poate spune și despre multe articole care se referă la Noua Dreaptă și la presupusa homofobie și rasism anti-țigănesc al acesteia.

3. Consider că toată mass media din Italia (Corriere della Sera, Leggo, Rai2, Il Messagero, etc) a prezentat știrea în mod obiectiv. Când zic obiectiv mă refer la lipsa de calificative neîntemeiate cum ar fi acuzația de rasism și prezentarea intențiilor reale ale autorilor descrise prin comunicatul de presă.

În România însă, aproape toată mass media importantă (Antena3, RealitateaTv, Mediafax, Cotidianul, etc) cu exceptia ziarului Gândul și alte ziare și site-uri mai mici, au distorsionat mesajul acțiunii cu acuzații de rasism și prezentând-o ca o acțiune extraordinar de extremistă care incită la ura și la violență, exemplu interventul lui Tudor Ionescu la Antena3 unde acesta este pus la zid de invitati si de moderatorul emisiuni insăși.

Deci să recapitulăm. Acțiunea de la Anagnina în Italia, țară mult mai sensibilă decât a noastră la teme precum discriminarea, e văzută de către mass medie ca o luare de atitudine împotriva degradării. Aceeași acțiune identică însă e prezentată în România ca un act extremist și rasist împotriva țiganilor.

În final concluzia nu poate să fie decât una: Mass media din România joacă un rol important în procesul de manelizare a României.

Economia legionară o alternativă la sistem

Traducere preluată de Frontpress, Napocanews, etc

Multă vreme, în cercurile radicale, din cauza unui dispreț legitim față de bani, a vorbi despre chestiuni financiare sau a evoca mijloacele economice pentru susținerea Cauzei și a celor care luptă pentru ea, a fost considerată o preocupare rușinoasă și condamnabilă.

Cu toate acestea proiectele noastre, acțiunile noastre, luptele noastre necesită bani pentru a putea fi realizate și pentru a fi durabile. Dar mai ales, mai presus de toate, libertatea și independența noastră vis a vis de sistem necesită o autonomie financiară. Doar aşa se va putea realiza o adevărată ruptură de ordinea burgheză a cărei principală putere e dată de subjugarea economică a indivizilor prin muncă salariată, credite, datorii, teamă de șomaj.

Acesta este motivul pentru care construirea unei economii militante, solidare, nespeculative, locale și etice este un imperativ fundamental pentru legionarii din al treilea mileniu.

Banul nu este ochiul dracului, desigur cu condiția că își menține un rol subordonat, strict funcțional şi că nu devine un scop în sine. Banul este un instrument, un servitor care trebuie să rămână la locul lui, dar care în acelaşi timp este indispensabil.

Primul care a introdus această necesitate e fără dubiu Corneliu Zelea Codreanu, arhanghelul fulgerător, care a teoretizat și pus în practică „economia legionară”. Economia Legionară, încredințată cu furnizarea de combustibil pentru lupta politică, poate fi rezumată pe scurt după cum urmează: păstrarea banilor în comunitatea noastră militantă, acumularea treptată de capital, înființarea de rețele economice paralele, autofinațarea proiectelor noastre, garantarea siguranței financiare a activiştilor noștri, crearea unor locuri de muncă proprii în cadrul mișcării noastre, pentru a nu fi nevoie de a răspunde în fața nimănui și mai ales în faţa dușmanilor noștri. Totul are ca scop instaurarea unei adevărate autogestiuni militante. În sinteză, acest sistem constă practic în reinvestirea în circuitul militant a posibilității economice maxime a fiecărui membru în parte.

Locul unde merg să mănânc, unde merg să beau cu prietenii, locul de unde mă îmbrac sau de unde îmi cumpăr cărți și discuri, locul unde îmi petrec sfârșitul de săptămână, meșterul căruia îi comand o lucrare, persoana la care am datorii sau de la care împrumut bani, toate aceastea nu trebuie să fie chestiuni indiferente, lăsate la voia întâmplării, ci dimpotrivă, ele sunt acțiunile ce ţin de militantismul de zi cu zi. Acesta trebuie să fie canalizat permanent înspre efortul de a favoriza ieşirea la suprafaţă a acestei „economii legionare”. Fiecare act al nostru de cumpărare, fiecare act economic, este şi un act politic. Pentru a rezuma aceste acțiuni la rigoarea ideologică cea mai pură, este imperativ necesar să privilegiem sistematic camaradul comparativ cu diferitele facilități oferite de sistemul de piață. Astfel vom pune bazele acestei indispensabile „economii legionare”, răspuns concret și comunitar la criza economică și la anomalia socială, fenomene cauzate de liberalismul financiar.

Tradus de pe Zentropa.info

Mai più un mondo di consumo e produzione, ritorno alle radici, alla tradizione

Satul, revista pentru promovarea tradiției și culturii din mediul rural.

Contro la massoneria la gioventù si scaglia!

Post preluat de Frontpress, NapocaNews

Anual pe 20 septembrie în Italia se serbeaza forțarea Porții Pia, în urma căreia trupele garibaldine ocupau Roma, atunci aparținând Statului Papal, anexând-o cu forța la Regatul Italiei. Defapt evenimentul din 1870 a fost ceva mai mult decât o simplă anexare fiind vorba de o confruntare între Sfânta Biserică și forțele militare masonice lui Garibaldi.

Forza Nuova a ținut să reamintească cu această ocazie că „masoneria e cancerul Europei” și că ei sunt de partea tradiției și a credinței creștine recunoscând Statul Papal drept cel legitim. Prezidiul a avut loc pe dealul Giannicolo din Roma la poalele statuii lui Garibaldi la baza căreia se poate găsi sculpată în piatră o coroana de flori cu mesajul „Per il gran maestro Garibaldi, la massoneria italiana”.

Engleza, impunerea și influența unui mod de gândire

Articol preluat de Frontpress, AntiMedia și Blog Noua Dreaptă

S-a mai gândit cineva de ce o limbă răspândită prin cuceriri militare, colonizări și exploatare a unor popoare inofensive este considerată limba cea mai importantă și cea mai adecvată pentru a invăța oamenii de diferite naționalități să trăiască impreună, să fie mai aproape unii de ceilalți, să interacționeze? O limbă care în spatele justificării că ar fi una de circulație internațională își impune prezența tuturor deși pe Glob sunt peste 3000 de limbi.

De mici suntem obligați să învățăm limba engleză în școli, fără să ni se lase o margine de alegere. Poate eu sau oricine alcineva avem o vocație pentru o altă limbă, poate vrem să învățăm germana sau spaniola ca prima limbă. Nu se poate, pentru că cineva a decis că trebuie să fie engleza. Se pare că limba engleză e mai presus decât Dumnezeu deoarece în timp ce ora de religie este scoasă din școli din motive c-ar obstrucționa libertatea de conștiință a elevilor, cea dintâi este impusă în unele țări chiar de la grădiniță. E clar că într-un asemenea context ni se pare firesc și normal ca limba engleză să ocupe locul de cinste în societate. Suntem indoctrinați de mici că dacă știi engleza oriunde te duci în lume te vei descurca, că e un semn de inteligență nemaipomenita iar dacă nu o știi ești un semianalfabet. Astfel suntem obișnuiți să avem complexe de inferioritate ca vorbitori de o limbă care nu e engleza.

La nivel de societate se privește la chestiunea lingvista doar dintr-o perspectiva materialista, adică ținând cont de ce se cere pe piața muncii. La nivel individual se consideră că a ști o limbă în plus nu strică, dar fără să ne întrebăm de ce neapărat engleza? Pe lângă asta mulți sunt și egoiști pentru că împun unei țări întregi emisiuni, filme, documentare subtitrate respingând dublarea pentru că în viziunea lor invață mai bine limba engleză și astfel pot aprecia vocea naturală a lui Al Pacino. Și cu persoanele care suferă de probleme de vedere și nu reușesc să urmărească subtitrările cum rămâne? E ca și cum pe strada nu s-ar mai face pasarele pentru persoanele in scaune cu rotile pentru că o parte a populației consideră că urcând scările îți tonifici gluteii.

Dar înăinte de toate limba e o forma mentis, un mod de gândire, o abordare logica a realității moștenită din moși strămoși care vehiculează în același timp o anumită scară de valori. Limba e un patrimoniu comun și rădăcinele unui popor. Limba e cultură.

Dacă se recunoaște această definiție a „limbii” atunci e evident atacul la care e supusă limba română și coeziunia poporului român prin sabotarea felului lui de a gândi și la urma urmei și de a simți.

Limba engleză, după cum afirmă Anna Maria Capogrande, președintele Asociației pentru apărarea și promovarea limbilor oficiale alle UE din cadrul Comisiei Europene, e o limbă care vehiculează esențialmente valorile capitalismului, mercantilismului, profitului și al colonialismului economic și cultural. Limba engleză predată la vârste fragede poate distruge o dată pentru totdeauna modul de a gândi a copiilor români și cea ce a mai rămas din modelul cultural românesc.

În țările precum Italia, Franța, Belgia (în Wallonia) , Spania, limba engleză, și pot confirma din experiențe personale, este aproape necunoscută pentru majoritatea persoanelor. Poate ar trebui sa ne dam seama ca cunoasterea limbii engleze de fapt nu e chiar asa de firească cum sistemul ne invață.

Justificările care sunt invocate pentru a păstra limba engleză la televizor și în oricare alt domeniu în țara noastră e o abordare tipică țărilor mici care în lipsa unei piețe interne adecvate care să permită producția în limba națională, de toate expresiile de cultură, de la cinema la muzică până la emisiuni televizate permit înglobarea lor cultural-spirituală în area culturală anglo-americană.

În concluzie asistăm, cu permisiunea noastră, la afirmarea la nivel global a unui mod de gândire unic, doar pentru că e la modă.