Venit proaspăt dintr-o vizită în Franța mi-am dat seama și mai mult de importanța interacțiunii directe în procesul de comprensiune și învățare unei limbi străine. E esențial, pentru a învăța bine o limbă, să ții convesații cu autohtonii în limba lor maternă. Astfel reții mai ușor intonațiile, expresile și pui în practică teoria invățată în școală.
În Basarabia, se pune mult accent pe încăpăținarea rușilor (sau a celorlalte minorități prezente) de a învăța limba română. Deși cu discursul meu nu vreau să justific pe nimeni, s-a mai întrebat cineva cum e să înveți o limbă străină într-o țară unde regulele aplicate limbii scrise nu mai sunt luate în considerație în convorbirile de zi cu zi, într-o țară unde limba scrisă devine una iar cea vorbită alta?
Din propria experiență știu că limba română vorbită cotidian în Rep. Moldova nu e chiar cea care o auzi la buletinul de știri sau care se predă în manualele de gramatică. Țin minte afirmațiile unei colege basarabence care într-un discurs pe tema identitară întreținut cu dânsa îmi povestise cum limba română vorbită „ca la români” nu o simte ca fiind limba ei, ea o vorbește, da, dar la orele de limba română, cu profesoara, nicăeri altundeva. Zis în câteva cuvinte: a vorbi limba română corectă pentru ea nu e un gest natural. Nu-i fac o vină și o înțeleg.
Deci ce limbă se pretinde ca rușii să învețe pân la urmă? O limbă care nici autohtonii prin comunicarea cotidiană n-o simt a lor? Limba română în Basarabia prezintă clare contradicții între vorbit și scris. Acest aspect e cam frustrant pentru cineva care vrea să invețe o nouă limbă. Nu credeți? Mi s-a întâmplat de-asemenea să învăț de pe manuale o regula a limbii franceze într-un fel iar în Franța în comunicarea directă să mi se spună alta. I-am invitat glumind să se pună deacord pân la viitoarea vizită. În acel caz era vorba doar de un mic detaliu dar suficient să mă dizorienteze.
Deși mass media, cu tendința ei de a omogeneiza, cu timpul va face în așa fel în cât diferențele și regionalismele din Basarabia să dispără, nu ar strica dacă s-ar accelera acest proces luânduse coștiință de faptul că limba română „vorbită ca la români” nu e ceva straniu ci e așa cum trebue să fie vorbită.
Hmm, nici în România nu se vorbeste peste tot la fel. Limba româna literara (pronuntie si lexic de baza) corespunde doar Munteniei si sudului Transilvaniei. Mie mi-e de ex mai usor sa intelg pe basarabeni (cu toate rusismele lor) decât pe banateni.
RăspundețiȘtergereInsa s-ar putea sa ai drepate in ceea ce priveste invatarea limbii de catre aloligvi. In Quebec majoritatea imigrantilor prefera engleza francezei, multi pretextand ca franceza vorbita aici se abate de la norma francezei literare din Franta !
Inca ceva, noi pe voi va intelegem foarte bien deoarece suntem cu totii familiarizati cu regionalismele moldovenesti (colb, papasoi, harbuz, etc) datorita lui Creanga si celorlalti scriitori moldoveni. Suntem mai putin familiarizati cu regionalisme din alte zone precum Banat, Maramures.
RăspundețiȘtergereDesigur că regionalismele sunt și în România, dar în nici un caz în măsura în care se găsesc în rep. Moldova. Acestea sunt prea difuze și utilizate, până când în Ro sunt utilzate preponderent în mediu rural, în comunități mici.
RăspundețiȘtergereŞtefan, am şters comentariile anterioare, pentru că am completat. Scuze.
RăspundețiȘtergereCred că dacă regionalismele sunt cuvinte ce se regăsesc în dicţionarul limbii române, nu este o problemă. Dar e adevărat că la noi sunt folosite rusisme, foarte mulţi (majoritatea?) pronunţă „sî faşem” în loc de „să facem”, „şinşi” în loc de „cinci” ş.a.m.d.
Ştiu şi eu că alolingvii spun că nu înţeleg întotdeauna ce se vorbeşte în jurul lor, pentru că la şcoală sau la cursuri speciale au studiat româna literară şi au auzit o altă pronunţie. Dacă pronunţi corect, ei înţeleg, dacă vor să înţeleagă.:) Sunt şi alolingvi mai ageri, care reuşesc să facă legătura între limba din manuale şi cea vorbită pe stradă.
Şi noi avem dificultăţi cu rusa, franceza, engleza - pe lângă diferenţele de accent şi pronunţie, limba vorbită e mai comprimată decât varianta scrisă, studiată din manuale.
La grădiniţă sau la şcoală, copiii din Republica Moldova sunt învăţaţi să pronunţe frumos, dar unor părinţi nu le pasă să facă la fel acasă. Astfel, copiii se aleg cu o limbă vorbită la lecţii şi cu o alta în familie. Din acest motiv apar situaţiile jenante, cum ar fi jurnalişti care scapă „şî” în loc de „şi”, folosesc rusisme în emisie directă la radio sau TV. Dar ce urâciuni poţi auzi uneori când prezentatorul nu ştie că din cauza unei erori tehinice este auzit şi de radioascultători sau telespectatori! Astea sunt riscurile în cazul „dedublării” lingvistice: la un moment dat, omul clachează şi se face de ruşine. Poate că se vor învăţa minte măcar de pe urma unor asemenea situaţii. Se întâmplă ceva ciudat, din punctul meu de vedere: ies unii oameni din studioul de ştiri (mai ales cei care încearcă să imite accentul bucureştean - există o tagmă specială care pronunţă „ă” în loc de „e” deschis) şi imediat vorbesc „mai relaxat” cu prietenii, cu rudele şi spun că dacă ar vorbi literar, ar zice oamenii că „se ţin fudui”. Eu sesizez un fel de făţărnicie în acest comportament - ca persoană publică, omul vorbeşte frumos, pentru a impresiona, iar acasă îşi scoate masca şi vorbeşte ca la ţară şi cu rusisme. Dar această stare de lucruri o pot schimba doar indivizii înşişi, n-ai cum să-i obligi prin lege.
Îți mulțumesc pentru cometariul foarte detaliat Eleonora.
RăspundețiȘtergereCred că mulțumită noului scenariu politic din RM cu timpu se vor deschide porțile iar TVR-ului, și sper și altor canale în limba română, pe întregul teritoriu basarabean. În așa fel cu introducerea mass mediei în limba română și o politică ligvistă matură se va termina cu rusificarea iar româna încet încet după ani de emarginare se va simți din nou acasă printe basarabeni.
Salutare ! am adaugat link-ul dar acum am observat ca blogul nu mai functioneaza asa ca daca doresti facem exchange cu acest blog.
RăspundețiȘtergereO zi buna !