Traducere preluată de Frontpress, Napocanews, etc
Multă vreme, în cercurile radicale, din cauza unui dispreț legitim față de bani, a vorbi despre chestiuni financiare sau a evoca mijloacele economice pentru susținerea Cauzei și a celor care luptă pentru ea, a fost considerată o preocupare rușinoasă și condamnabilă.
Cu toate acestea proiectele noastre, acțiunile noastre, luptele noastre necesită bani pentru a putea fi realizate și pentru a fi durabile. Dar mai ales, mai presus de toate, libertatea și independența noastră vis a vis de sistem necesită o autonomie financiară. Doar aşa se va putea realiza o adevărată ruptură de ordinea burgheză a cărei principală putere e dată de subjugarea economică a indivizilor prin muncă salariată, credite, datorii, teamă de șomaj.
Acesta este motivul pentru care construirea unei economii militante, solidare, nespeculative, locale și etice este un imperativ fundamental pentru legionarii din al treilea mileniu.
Banul nu este ochiul dracului, desigur cu condiția că își menține un rol subordonat, strict funcțional şi că nu devine un scop în sine. Banul este un instrument, un servitor care trebuie să rămână la locul lui, dar care în acelaşi timp este indispensabil.
Primul care a introdus această necesitate e fără dubiu Corneliu Zelea Codreanu, arhanghelul fulgerător, care a teoretizat și pus în practică „economia legionară”. Economia Legionară, încredințată cu furnizarea de combustibil pentru lupta politică, poate fi rezumată pe scurt după cum urmează: păstrarea banilor în comunitatea noastră militantă, acumularea treptată de capital, înființarea de rețele economice paralele, autofinațarea proiectelor noastre, garantarea siguranței financiare a activiştilor noștri, crearea unor locuri de muncă proprii în cadrul mișcării noastre, pentru a nu fi nevoie de a răspunde în fața nimănui și mai ales în faţa dușmanilor noștri. Totul are ca scop instaurarea unei adevărate autogestiuni militante. În sinteză, acest sistem constă practic în reinvestirea în circuitul militant a posibilității economice maxime a fiecărui membru în parte.
Locul unde merg să mănânc, unde merg să beau cu prietenii, locul de unde mă îmbrac sau de unde îmi cumpăr cărți și discuri, locul unde îmi petrec sfârșitul de săptămână, meșterul căruia îi comand o lucrare, persoana la care am datorii sau de la care împrumut bani, toate aceastea nu trebuie să fie chestiuni indiferente, lăsate la voia întâmplării, ci dimpotrivă, ele sunt acțiunile ce ţin de militantismul de zi cu zi. Acesta trebuie să fie canalizat permanent înspre efortul de a favoriza ieşirea la suprafaţă a acestei „economii legionare”. Fiecare act al nostru de cumpărare, fiecare act economic, este şi un act politic. Pentru a rezuma aceste acțiuni la rigoarea ideologică cea mai pură, este imperativ necesar să privilegiem sistematic camaradul comparativ cu diferitele facilități oferite de sistemul de piață. Astfel vom pune bazele acestei indispensabile „economii legionare”, răspuns concret și comunitar la criza economică și la anomalia socială, fenomene cauzate de liberalismul financiar.
Tradus de pe Zentropa.info
Uite simpatizantul CPI unde era!
RăspundețiȘtergereUnde unde? :)
RăspundețiȘtergereAici, alături de noi. Nu te bate ND şi FN că te aliezi cu aceşti infractori care ocupă abuziv clădiri publice şi le traduci articolele? Eu te-aş bate dacă aş fi în locul lor. Bine, şi m-aş bate şi pe mine însumi, că râdeam de o fată când traducea şi promova Cpi :)
RăspundețiȘtergereDar ştii din ce organizaţie face parte băiatul de la Zentropa, nu?
Discursul tău ar fi corect dacă ideile traduse ar fi fost specifice lor. Personal nu sunt de acord cu multe puncte din programul lor. Dar să devin exclusivist și să zic că tot ce fac ei e rău ar fi impocrit în contextul în care ND și FN nu au dat dovadă că sunt mai presus.
RăspundețiȘtergereMişcarea Legionară a creat sistemul respectiv (comerţul legionar, cantinele legionare) nu pentru finanţarea sa cât pentru a crea un sistem de ajutor pentru cei nevoiaşi şi o alternativă la economia jidovită. Cred că ţinem minte vorbele lui Codreanu care spunea ca nu este deajuns să îi dăm la o parte pe jidani, trebuie să construim ceva care să ia locul afacerilor pe care ei le deţin.
RăspundețiȘtergereIdeea sprijinirii întreprinzătorilor particulari care fac parte din mişcare sau sunt prieteni ai mişcării nu este nouă şi aş îndrăzni să spun (sper că nu o sa fiu blestemat de "neo-legionari") nu îi aparţine lui Codreanu şi Mişcării Legionare. O regăsim la Liga părăsită de Codreanu, la cuzişti. (Liga Apărării Naţionale Creştine condusă de prof. A.C. Cuza)
În paginile revistelor "lănciere" erau tipărite adeseori numele firmelor şi persoanelor particulare apropiate Ligii şi care erau recomadate de aceasta pentru a fii frecventate de cuzişti, de la brutari, tipografi, meşteşugari până la doctori. "Cercul" de economie paralelă a fost creat de un specialist în economie politică, profesor universitar şi academician A.C. Cuza. Acest cerc avea un plus şi un minus. "Particularii" susţinuţi de Ligă, şi suporteri ai ligii la rândul lor, nu afişau deasupra firmei apartenenţa la o reţea de firme cuziste. Astfel putând să atragă şi clienţi care nu erau susţinătpri ai aceluiaşi crez politic şi totodată rămâneau independenţi, ocolind astfel un boicot organizat din partea adversarilor politici.
Codreanu a preluat ideea şi a creat, cu destul succes, o reţea comercială sub numele Legiunii, dar care era puternic boicotată de adversarii politici. Ăsta ar fi un mare minus. Să ne amintim că şi conflictul fatal Iorga-Codreanu tot de la comerţul legionar a plecat...
Un plus era că şi-a făcut o bună propagandă politică prin atitudinea excelentă a legionarilor angrenaţi în comerţul legionar.
Sistemul economic legionar de guvernare.
Economiştii legionari erau CORPORATIŞTI, iar cel mai important dintre ei era Mihail Manoilescu, sponsor al revistei Buna Vestire începând cu anul 1937 şi membru al senatului legionar. Teoriile sale economice au fost aplicate şi în scurta guvernare legionară, dar el nu a fost adus în prim-plan deoarece avea o imagine maculată din cauză că a fost semnatarul Dictatului de la Viena (reprezentând partea română).
În epoca postbelică, unul dintre cei mai importanţi filosofi legionari, Faust Brădescu, reia în lucrarea sa "Întru înţelegerea mişcării legionare" ideile cuprinse în Manifestul Socialismului Naţional Creştin (elaborat de Constantin Pancu şi publicat de Codreanu în Pentru legionari) şi le dezvoltă, însă insuficient.
________
@Dina Birtkenau, felicitări pentru blog. Sunt plăcut surprins, aduci o prospeţime binevenită mult prea îmbâcsitului mediu naţionalist. Atitudinea critică justificată poate scoate din anchilozare un tineret îmbătrânit în idei şi intolerant la ... dinamică.
Recunosc că nu-s pregătit pe subiect îndeajuns.
RăspundețiȘtergereTotuși știu că LANC, față de Legiune, nu era o scoala ci in primul rand o grupare politica. Pe lânga asta, alcătuirea unei liste cu numele firmelor recomandate nu e chiar esența la cea ce va fi mai tarziu „comerțul legionar” care nu se limitează nici la „cercul” de economie paralelă.
Consider că esența comerțului legionar este RAPORTUL dintre acel „cerc” de economie paralelă și școala legionară înțeleasă ca o școală de viață.
Nu e vorba doar de un sistem economic paralel și de ajutoare pentru nevoiași
Eu m-am referit strict la sensul în care a fost abordată problema "economiei legionare" (prea mult spus "economie legionară" era o şcoală în domeniul comerţului şi aşa cum spui tu, o şcoală de viaţă, sunt de acord) la conferinţa CPI (sau cât apare în acest articol din acea conferinţă).
RăspundețiȘtergereCa sistem economic de guvernare cuziştii erau mult mai pregătiţi decât orice alt partid (sau organizaţie) politic naţionalist. Cum am spus AC Cuza a fost prof. univ. de economie politică. Meseriaşul român sau Studii economice şi politice 1890 - 1930 sunt cu adevărat lucrări de economie care pot fii aplicate la guvernare, ceea ce Mişcarea legionară nu a avut nici în 1940, din nefericire, fiind nevoită să se limiteze la corporatismul de esenţă fascistă şi comerţul legionar.
Ca atitudine în comerţ legionarii pot constitui un exemplu pentru naţionaliştii de astăzi. Dar am mari rezerve că acel comerţ este suficient pentru crearea unei resurse care să susţină o organizaţie precum CPI. Îşi pot aduce un plus, dar nu pot susţine nevoile unei organizaţii politice şi totodată şi ale membrilor săi. Cred că orizonturile lor trebuie să fie ceva mai largi şi să se îndrepte cu precădere spre producţie.