Despre non-conformismul modern și cel Tradițional

Articol preluat de Ziarul Tricolorul, Frontpress

Se îmtâmplă din ce în ce mai des să auzi persoane care, deși sunt imersate până peste cap în noroiul modernității, își exprimă voința de a se diferenția de masă încercând, prin metode parodistice, să apară non-conformiste.

Pentru a se deosebi de cei din jur uite-i atunci dormind zile intregi lenea unui corp obosit de senzații tari, sau încercând să apară cât mai ”originali” prin schimbarea propriului ”look” ori ieșind în evidență cu ultimele produse de pe piață, de la vestimentație, la celular, mașină, etc.

În spatele acestei încercări de a ieși din turmă se află o concepție de sclavie a libertății, după cum spune Gustave Thibon, e un a se învârti din ce în ce mai repede în strâmpta cușcă a simțurilor fără a realiza că de fapt te învârți oricum pe loc. În mod paradoxal, aceste persoane care doresc să iasă din turmă sunt cele din care turma e costituită. Seneca ar spune apropo de acest aspect, că nu există sclav mai sclav de acel care se consideră liber.

Libertatea nu se cucerește prin ostentații, declarații de drepturi sau prin alte dispoziții abstracte din vreo lege democratică. Adevarata conceptie a libertății e interioară și constă înăinte de toate, după cum afirmă Julius Evola, într-o voință pură și din ce în ce mai puternică, capabilă să se afirme asupra oricărui element exterior, imediat ce acesta se impune ca o nevoie necesară, cu scopul, de a face mereu mai energica posesiunea de sine. În acest sens, non-conformismul nu e ceva formal și relativ, datorat unor factori pur și simplu exteriori ci e înăinte de toate o ținută interioară care ne asumăm, e o libertate esențială și absolută. Eroismul cel mai măreț, ne învață Corneliu Zelea Codreanu, e ținuta în timp, rezultatul unei stăpâniri totale asupra propriei persoane. Trebuie adoptat ca principiu să facem nu ceea ce ne place, ci ceea ce costă, să urmăm mereu linia rezistenței majore pentru a oțeli astfel voința.

Intr-o lume făcută din vorbe democratice și din angajamente anulate în ultima clipă, prin SMS, adevăratul non-conformism constă atunci în oratoria faptei și în menținerea cuvântului dat. Când dependența de tehnologie e in creștere rapidă mecanizând orice aspect al ființei non-conformismul este a ști să renunți pentru un moment la I-phon, I-pad, PC, să iei în mână un stilou și să scrii o scrisoare camarazilor dragi sau prietenilor. Atunci când pezentul este orfan de orice sens de luptă și domină fatalismul și relativismul, a fi non-coformist față de masă, înseamnă a lupta fără rezerve pentru o idee, aceași care se opune libertății moderne, calul troian al vremurilor noastre.

A fi non-conform masei este o acțiune tradițională, inspirată de principii imutabile, unica care se merită a fi întreprinsă.