În ziua de azi este ceva comun a te raporta la Roma ca la un simplu oraș
turistic ale cărei ruine și monumente nu reprezintă nimic altceva decât o
ocazie pentru a fi imortalizat în poze în timp ce te afli în vacanță. Complice de
această atitudine eronată, dincolo de superficialitatea persoanelor, prea
ocupate pentru a privi peste
contingențe și viața cotidiană, aceiași
istorici contemporani care, fideli cum sunt scientismului, pretind să ne învețe
ceea ce de fapt transcende abordarea empirică. Uite-i atunci atribuind mărețea
de odată a Romei imperiale norocului sau atrenamentelor militare fără a mai
recunoaște motivațiile spirituale profunde și idea universală întruchipate în
ea.
În anticul Imper roman ei văd doar vastitatea teritorială nu Idea care
domina acest pământ. Ei privesc spre trecut pentru speculațiile intelectuale în
sine și pentru potențialul utilitarist în prezent, posibil comercial, în vreme
ce pe noi ne înteresează timpul ce s-a scurs doar atât timp cât vedem în el
reflexul eternității. După cum scrie Plutarh, Roma ”nu ar fi putut deveni o
astfel de putere dacă nu ar fi avut, într-un fel, origine divină, în așa fel în
cât să ofere înăintea ochilor celorlalți, ceva de măreț și de inexplicabil”.
În mod diferit față de actuala Uniune europeană, întemeiată pe idea
materială a interdipendenței economice dintre popoare și pe ideologia
individualismului absolut al cărei manifest este declarația drepturilor omului,
Roma imperială a încarnat spiritualitatea arzătoare și virilă purtătoare de
lumină reprezentată de valori precum Ordine, Eroism, Virilitate, Voință,
Ierarhie, Aristocrație și Imper. Roma, înăinte de a câștiga micul militar
război sfânt își propusese să câștige Marele război sfânt forjând un model de
om și de Stat întemeiate pe principii de ordin superior precum Onoarea și
Fidelitatea. ”Roma era fondată pe cuvântul dat” (Rutilio Sermonti).
La fel cum un atlet, deși poate avea mușchii cei mai definiți posibili,
nu va învinge niciodată dacă în sinea lui nu arde înăinte de toate de o voință
pozitivă, virilă și sănătoasă de autodepășire, așa și belicoasele legiuni
romane ar fi servit la puțin fără un ideal Sacru a priori care să le inspire și
de care să se facă mesageri în campaniile lor.
Pe 21 aprilie se sărbătorește întemeierea Romei de către Romulus, o ocazie
în plus pentru a medita asupra la ceea ce a însemnat Roma, ”forță formatoare a
realității ce se dezvăluie în fapte, evenimente, și instituții care astfel asumă un simnificat
simbolic” Julius Evola.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu