joi, 15 noiembrie 2012
miercuri, 14 noiembrie 2012
luni, 12 noiembrie 2012
Violul mulțimii
Violul mulțimii este mereu cel a inteligenței critice și raționale în favoarea emoțiilor și afectelor primare. Serge Tchakhotine a identificat patru impulsuri primare pe care se bazează manipularea: agresivitatea, interesul material imediat, atracția sexuală în sens larg, căutarea siguranței și a normei. Manipularea cea mai eficientă va fi cea care va folosi cel mai bine impulsurile primare promițând satisfacția cea mai deplină și rapidă. Aceste patru impulsuri pot fi reduse în definitivă la două afecte primordiale: sexul și frica. Utilizarea abilă a acestor două afecte, jocul alternativ a morcovului și bățului, a seducției și anxietății, pot duce de nas un grup, pot pilota schimbările sale cu tot consimțământul său și, prin urmare, pot face imperceptibil violul propriei sale suveranități mentale și politice.
Comitetul invizibi. ”inginerie socială și globalizare”.
Tradus de pe Zentropa.info
miercuri, 7 noiembrie 2012
"Perché quello che ci muove, voi ancora non capite..."
Sono liberi pensieri nelle nostre menti ardite.
sâmbătă, 3 noiembrie 2012
marți, 30 octombrie 2012
Anna Karénina - Tolstòj
luni, 29 octombrie 2012
Oamenilor mari le plac numerele
Oamenilor mari le plac numerele. Când le vorbiţi de un nou prieten, nu vă întreabă niciodată ceea ce este cu adevărat important. Nu vă întreabă niciodată: "Cum sună vocea lui? Ce jocuri îi plac? Colecţionează fluturi?" Ei vă întreabă: "Câţi ani are? Câţi fraţi are? Cât cântăreşte? Cât câştigă tatăl său?" Numai atunci ei vor crede că l-au cunoscut. Dacă le spuneți: „Am văzut o casă frumoasă din cărămizi roșii, cu trandafiri la ferestre, și columbe pe acoperiș” ei nu reușesc să și-o imagineze. Trebuie să le spui ”Am văzut o casă de o sută de mii de lei”, și atunci vor esclama: „Cum e frumoasă”.
Antoine de Saint-Exupery în Micul Prinț
duminică, 28 octombrie 2012
joi, 25 octombrie 2012
miercuri, 24 octombrie 2012
luni, 15 octombrie 2012
vineri, 12 octombrie 2012
A fi Om - Rudyard Kipling
De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău
Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină,
De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău
Să nu-ţi pierzi nicio clipă încrederea în tine,
De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea
De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi
Sau când hulit de oameni, tu nu cu răzbunarea
Să vrei a le răspunde, dar nici prin rugământ.
De poţi visa, dar fără să te robeşti visării
De poţi gândi, dar fără să-ţi faci din asta ţel
De poţi să nu cazi pradă nicicând exasperării
Succesul şi dezastrul privindu-le la fel,
De poţi s-auzi cuvântul rostit cândva de oameni, cinstit şi prefăcut,
De poţi să-ţi vezi idealul distrus şi din ruine,
Să-l reclădeşti cu-ardoarea fierbinte din trecut
De poţi risca pe-o carte întreaga ta avere
Şi tot ce-ai strâns o viaţă să piezi într-un minut
Şi-atunci, fără a scoate o vorbă de durere
Să-ncepi agoniseala cu calm de la început
Iar dacă trupul tău uzat şi obosit
Îl vei putea forţa să-ţi mai slujească încă
Numai prin străşnicia minţii tale şi astfel,
Să steie peste veacuri aşa cum stă o stâncă.
De poţi vorbi mulţimii fără să minţi şi dacă
Te poţi plimba cu regii, fără a te-ngâmfa
De nici amici, nici duşmani nu pot vre-un rău să-ţi facă
Pentru că doar dreptatea e călăuza ta,
Şi dacă ştii să umpli minuta trecătoare,
Şi nu pierzi nici o filă din al vieţii tom,
Al tău va fi Pământul, cu bunurile-i toate,
Şi ceea ce-i mai mult chiar - să ştii - vei fi un OM!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)