Experimentul Pitești - cea ce a înseamnat cu adevărat Comunismul

Cea ce vreau să citiți (în premieră) e o relatare a unui prieten despre vizita sa, în calitate de istoric, la Pitești pe data de 5 Decembrie anul curent cu ocazia comemorării a 60 de ani de la introducerea în România a metodelor comuniste de reeducare prin totură. Subiectul acestei relatăre, foarte puțin cunoscut printre mulți dintre noi, reprezintă una din cele mai negre pagini din istoria, nu doar a românilor ci chiar a omenirii. Ca atare să servescă drept replică în viitor în fața nostalgicilor perioadei ceaușiste.

Ziua de Sf. Nicolae 1949, Ziua de 5 Decembrie 2009

În ziua de sambata 5 decembrie 2009 au avut loc la Piteşti o serie de festivităţi prijeluite de comemorarea a 60 de ani de la punerea în aplicare (la 6 decembrie 1949 –in ziua de Sfântul Nicolae-) a metodelor abominabile de tortură denumite in Romania „reeducarea prin tortură”, şi cunoscute pe plan internaţional ca „FENOMEMUL sau EXPERIMENTUL PITEŞTI”.
Evenimentul a avut ca organizatori: Fundaţia Culturală MEMORIA, Filiala Argeş, Primăria municipiului Piteşti, Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici Filiala Argeş, Muzeul Judeţean Argeş, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din România, Institutul Român de Istorie Recentă Bucureşti, Europe Direct Argeş, Teatrul „Alexandru Davila” din Piteşti.
Evenimentul a inclus o conferinţă, o masă rotundă, şi, cel mai important, o vizită la fosta închisoare din Piteşti, după care ziua s-a încheiat cu un moment artistic, adică piesa de teatru „Un altfel de crăciun”, cu fragmente din literatura detenţiei (ex: Radu Gyr), eveniment ţinut la Sala Studio a Teatrului Alexandru Davila din Piteşti.

Programul a început de dimineaţă în jurul orei zece, gazda evenimentului fiind Biblioteca Judeţeană Argeş.
S-au prezentat eforturile depuse de organizatori pentru trasformarea închisorii Piteşti în muzeu, după modelul închisori Sighet, s-au discutat diverse probleme, precum popularizarea evenimentelor petrecute în regimul comunist, evenimente care au ajuns să fie cunoscute şi în afara ţării, sau necesitatea canonizării victimelor comunismului şi a stabilirii unei zile a martirilor comunişti.
A urmat masa rotundă, unde fostele victime ale terorii de la Piteşti şi-au amintit clipele de groază petrecute în închisorile comuniste.
„Reeducarea prin tortură” a început în 1948, la penitenciarul Suceava, unde Securitatea şi conducerea închisorii Suceava iniţiază o acţiune de "reeducare" a deţinuţilor politici.
Metoda fusese „importată” din lagărul sovietic, şi dacă la Penitenciarul Sucevean reeducarea a fost încercată prin convingere, la Piteşti s-a trecut la reeducarea prin tortură.
Totul a început în preajma Crăciunului anului 1949, în camera patru spital, coşmarul a durat timp de 3 ani.
De la Piteşti, reeducarea a fost dusă în alte penitenciare, precum Gherla, Aiud.
Doar la Piteşti peste 100 de tineri au murit în timpul aplicării reeducării.
Astfel, la 60 de ani de la începerea experimentului, a avut loc evenimentul prezent, stabilit de organizatori tot în preajma Crăciunului, acesta a culminat cu prima ceremonie religioasă ţinută chiar în închisoarea Piteşti, în camera 4 Spital, camera unde s-au petrecut cele mai inimaginabile orori.
Ceremonia, deosebit de impresionantă, a fost ţinută de 4 preoţi ortodocşi şi un musulman (se ştie că pe la Piteşti a trecut şi un tătar, care după unele surse a fost omorât în bătaie mai târziu la Gherla).
Pentru prima oară, după fix 60 de ani, un grup de foşti deţinuţi au reintrat în camera patru spital unde au fost torturaţi cu bestialitate în perioada comunistă, ei sosiseră cu un autocar după terminarea mesei rotunde, unde povestiseră cu lux de amănunte torturile prin care au trecut.
Aşa am ajuns să intrăm cu toţii în camera 4 spital, o cameră friguroasă, transformată între timp în arhivă.
După câteva momente de tăcere, bătrânii încep să îşi reamintească , -- - Aici în centru era priciu unde eram bătuţi la fund, la tălpi,
- Acolo era găleata pt excremente, unde ne făceam nevoile, lângă ea era găleata cu apă,
- Aici l-au omorât pe Bogdanovici, spune unul dintre ei, şi ne arată cu degetul un loc în podea. Ba nu, încă mai trăia când l-au scos, şopteşte altul.
Toată lumea era deosebit de emoţionată, şi fiecare dorea să afle de la aceşti bătrâni câte ceva :
-E adevărat că v-au pus să vă închinaţi la un falus de săpun ?
–Da!
- E adevărat că se făceau liturghii negre ?
– Da, aşa a fost.
- E adevărat că aţi fost împărtăşiţi cu urină şi fecale ?
– Da,
şi multe alte întrebări au curs. Totul a fost înregistrat, din fericire, atât video, cât şi audio.
Vizităm subsolul închisorii, alte amintiri… Coborâm nişte scări…
- Aci s-au sinucis băieţii ăia, nu mai suportau şi s-au aruncat, pentru a nu îi denunţa pe alţii, spune cineva în timp ce coboară încet scara.
- S-au aruncat în cap, să scape mai repede, adaugă cineva. Mai târziu au pus plasă, completează un alt bătrân-
Parasim cladire fostului penitenciar plitesti si ne indreptam cu autocarul spre centru orasului.
Seara se încheie cu o piesă de teatru, un monolog interpretat de o tânără prin care s-a subliniat tratamentul profund ateu, chiar satanist prin care treceau deţinuţii, mai ales în perioada Crăciunului.
Asa s-a incheiat ziua de sambata de dinaintea zilei de Sf. Nicolae si după un tur de forta care incepuse pentru noi „Bucureşteni” la ora 5 dimineaţa is iata ca ajungem in jurur orei 21.00 inapoi in Bucuresti.
A fost cu siguranta o zi „productiva” in care s-au stabilit multe date importante si prima noastra obligatie ca istorici va fi sa scriem despre „reeducarea prin tortură” petrecuta la Pitesti, in perioada comunista.
Si iata ca prin acest acest scurt reportaj si eu imi onorez o parte din aceasta obligaţie morala.

Victor Dorian Dogaru