





Articol preluat de Frontpress, AntiMedia și Blog Noua Dreaptă
Conferenza su Corneliu Zelea Codreanu a Modugno, provincia di Bari. Il relatore è padre Lino della diocesi di Civitavecchia, provincia di Roma, fuggito negli anni 70 dal regime comunista della Romania di allora. Più sotto, per una miglior praticità, ho dato un titolo aprossimativo, in base al contenuto, a ciascuno dei 6 filmati in cui è divisa la conferenza.
Vreau să împărtăşesc o poezie care am primit drept comentariu la un articol şi care autorul o dedică românilor emigranţi "ce hălăduesc ca umbrele pe aproape intreg mapamondul, neregasindu-si propria persoana" cum spune dânsul în acelaş comentariu. Titlul poeziei mi-e necunoscut iar autorul s-a semnat ca Nicolae.
Articol preluat de Blog Noua DreaptaCetatea Neamţului se află în vecinătatea celui mai inalt varf al Culmii Plesului (pentru a ajunge la ea ai de urcat pe jos nu puţin).
Ea a fost construită pe vremea lui Petru I al Moldovei (1375-1391).
Pe timpuri, Cetatea Neamtului statea de veghe pe vaile Moldovei si ale Siretului, cat si pe calea de acces spre Transilvania pentru a proteja principalele arterii comerciale care treceau prin zonă.
Perioada cea mai înfloritoare a cetăţii a fost pe vremea lui Ştefan cel Mare care o include în sistemul defensiv de cetăţi ce aveau ca rol apărarea Moldovei (mai jos harta).
Unul din cele mai cunoscute momente de glorie ale Cetății este în anul 1691 când a rezistat în fața atacurilor armatei poloneze conduse de Ioan Sobieski.
Articol preluat de Blog Noua Dreaptă
Borghi medievali, dipinti, monumenti di tutti i tipi, statue, palazzi, castelli, vengono introdotti nel patrimonio Unesco per essere protetti, cibi e bevande tramite etichette di denominazione protetta anche loro vengono tutelati, i sindaci dal canto loro nelle città d'arte emanano ordinanze per salvaguardare l'architettura, l'aspetto, l'atmosfera specifica della urbe. Non è chiaro allora perchè quando si tratta dell'identità e della cultura del popolo si sventola sempre con ostentazione la bandiera del multiculturalismo, come se fosse una virtù, senza prendere più in considerazione questa volta i criteri che hanno spinto a prendere misure di protezione per gli altri beni del patrimonio come quelli sopra detti. O forse l'identità nazionale non è degna di essere tutelata in quanto non fa parte del patrimonio culturale del mondo ma è solo fonte di discriminazioni ed odio come quasi sempre il ritornello dei media e del political corect ci ricordano.
Arriverà un giorno in cui tutto il miscuglio di culture che si continua a promuovere si riduca a un semplice e orribile kitsh nel quali nessuno si indificherà più e dove i pochi rappresentanti delle rispettive culture nazionali saranno talmente rari da essere proclamati a loro volta come patrimonio UNESCO per salvaguardare gli ultimi residui culturali dei loro popoli.
Tuttavia non vorrei sembrare apocalittico.
Articol preluat de Blog Noua DreaptaAzi a fost sărbătoarea naţională a "vecinilor", şi deci am pregătit câte ceva şi ne-am întalnit cu toţii în cartier. La unii m-am prezentat că vin din Italia, alţii ştiau deja că sunt româncă... o vecina o auzeam murmurând: e româncă? cealalată: nu, e italiancă. Eu cum am auzit am zis: vin din italia dar am origini româneşti... le am pe amândoua... în orice caz. Sincer cât stăteam în Italia puteam să accept diferenţa asta, în Franţa nu mai am chef să se mai uite lumea nasol la mine, sincer spun că mă mândresc de istoria si cultura româneasca, dar prefer o altă "identitate". Dacă românul şi România sunt vazuţi în felul în care sunt văzuţi, înseamnă că aşa merită. Nu mai vreau să mai apăr România, nu are sens. De fiecare dată când te prezinţi ca român, imediat încep să discute de ţiganii de la televizor, de ştiri, de curaţenie de ţiganii de prin Franţa... etc... e foarte dificil de fiecare dată sa vorbeşti numai desprea lucrurilea astea, enorm de dificil, şi îţi dai seama că n-ai cu ce sa te mândreşti, şi că până la urmă nu eşti aşa de diferit de ţiganul care-l vezi la televizor.Acum eu nu judec acestă persoană pentru că în mare parte o înţeleg. În Italia românii sunt încă şi cum victemele rasismului. Dar nu e vorba de clasicul rasism pentru că românilor nu ai ce reproşa, ei sunt albi, creştini, latini. E vorba de un rasism latent care se manifestă prin indiferenţă, prin "păstrarea unei anumite distanţe". Cei care suferă de o asemenea atitudine sunt persoanele care îşi doresc să se integreze, să aibă o viaţă socială să-şi creeze o reţea de prieteni. Niciodată sau cel puţin foarte rar vei fi înjurat pe stradă pentru că eşti român dar ai o presimţire că nu ai aceleaşi şanse de a interacţiona cu lumea, simţi că unele porţi îţi sunt negate din start.
Începe să-mi fie ruşine să mă prezint ca româncă, pentru că nu vreau să petrec un an cu priviri ciudate, vreau sa petrec un an plăcut.
ştiu ce o să zici si cum gândesti.