Pensées & Perspectives

Cazul Anagnina la Antena 3

Președintele ass. Noua Dreaptă, av. Tudor Ionescu la emisiunea Sinteza Zilei de la Antena 3

Ieși din sistem și miscă-te în rezistență!!

Concluzii despre acțiunea de la Anagnina

Articol preluat de Stiriazi, Noua Dreaptă - Italia

Observând impactul mediatic care a avut acțiunea de la Anagnina, atât în Italia cât și în România, pot spune c-am observat aspecte care, dacă nu aș fi cunoscut ambele fețe ale medaliei, aș fi ignorat. Mai jos câteva concluzii la care am ajuns:

1. Consider că felul în care a fost mediatizată acțiunea de la Anagnina e incă o confirmare a teoriei „spirala tăcerii”.

Pe scurt, se impune societății prin intermediul mass mediei o opinie care devine dominantă în virtutea bombardamentului mediatic. Acest punct de vedere nu corespunde în mod necesar cu opinia majorității care se simte în mod eronat în minoritate. În consecință, indivizii tind pe termen lung să se modeleze punctului de vedere dominant pentru a nu fi izolați și sancționați de societate.

Dacă e să citesc comentariile românilor la articolele despre acțiunea de la Anagnina rezultă evidentă care este opinia majorității. Chiar și reacția publicului la concertul Madonnei la București este un indicator cât se poate de valid.

Opinia dominantă însă, se poate observă în felul în care Antena3, RealitateaTv, Protv, Mediafax, etc au prezentat știrea.

2. Țin minte un proverb care spune, „o jumătate de adevăr echivalează cu o minciună toată întreagă”. La fel se poate spune și despre multe articole care se referă la Noua Dreaptă și la presupusa homofobie și rasism anti-țigănesc al acesteia.

3. Consider că toată mass media din Italia (Corriere della Sera, Leggo, Rai2, Il Messagero, etc) a prezentat știrea în mod obiectiv. Când zic obiectiv mă refer la lipsa de calificative neîntemeiate cum ar fi acuzația de rasism și prezentarea intențiilor reale ale autorilor descrise prin comunicatul de presă.

În România însă, aproape toată mass media importantă (Antena3, RealitateaTv, Mediafax, Cotidianul, etc) cu exceptia ziarului Gândul și alte ziare și site-uri mai mici, au distorsionat mesajul acțiunii cu acuzații de rasism și prezentând-o ca o acțiune extraordinar de extremistă care incită la ura și la violență, exemplu interventul lui Tudor Ionescu la Antena3 unde acesta este pus la zid de invitati si de moderatorul emisiuni insăși.

Deci să recapitulăm. Acțiunea de la Anagnina în Italia, țară mult mai sensibilă decât a noastră la teme precum discriminarea, e văzută de către mass medie ca o luare de atitudine împotriva degradării. Aceeași acțiune identică însă e prezentată în România ca un act extremist și rasist împotriva țiganilor.

În final concluzia nu poate să fie decât una: Mass media din România joacă un rol important în procesul de manelizare a României.

Economia legionară o alternativă la sistem

Traducere preluată de Frontpress, Napocanews, etc

Multă vreme, în cercurile radicale, din cauza unui dispreț legitim față de bani, a vorbi despre chestiuni financiare sau a evoca mijloacele economice pentru susținerea Cauzei și a celor care luptă pentru ea, a fost considerată o preocupare rușinoasă și condamnabilă.

Cu toate acestea proiectele noastre, acțiunile noastre, luptele noastre necesită bani pentru a putea fi realizate și pentru a fi durabile. Dar mai ales, mai presus de toate, libertatea și independența noastră vis a vis de sistem necesită o autonomie financiară. Doar aşa se va putea realiza o adevărată ruptură de ordinea burgheză a cărei principală putere e dată de subjugarea economică a indivizilor prin muncă salariată, credite, datorii, teamă de șomaj.

Acesta este motivul pentru care construirea unei economii militante, solidare, nespeculative, locale și etice este un imperativ fundamental pentru legionarii din al treilea mileniu.

Banul nu este ochiul dracului, desigur cu condiția că își menține un rol subordonat, strict funcțional şi că nu devine un scop în sine. Banul este un instrument, un servitor care trebuie să rămână la locul lui, dar care în acelaşi timp este indispensabil.

Primul care a introdus această necesitate e fără dubiu Corneliu Zelea Codreanu, arhanghelul fulgerător, care a teoretizat și pus în practică „economia legionară”. Economia Legionară, încredințată cu furnizarea de combustibil pentru lupta politică, poate fi rezumată pe scurt după cum urmează: păstrarea banilor în comunitatea noastră militantă, acumularea treptată de capital, înființarea de rețele economice paralele, autofinațarea proiectelor noastre, garantarea siguranței financiare a activiştilor noștri, crearea unor locuri de muncă proprii în cadrul mișcării noastre, pentru a nu fi nevoie de a răspunde în fața nimănui și mai ales în faţa dușmanilor noștri. Totul are ca scop instaurarea unei adevărate autogestiuni militante. În sinteză, acest sistem constă practic în reinvestirea în circuitul militant a posibilității economice maxime a fiecărui membru în parte.

Locul unde merg să mănânc, unde merg să beau cu prietenii, locul de unde mă îmbrac sau de unde îmi cumpăr cărți și discuri, locul unde îmi petrec sfârșitul de săptămână, meșterul căruia îi comand o lucrare, persoana la care am datorii sau de la care împrumut bani, toate aceastea nu trebuie să fie chestiuni indiferente, lăsate la voia întâmplării, ci dimpotrivă, ele sunt acțiunile ce ţin de militantismul de zi cu zi. Acesta trebuie să fie canalizat permanent înspre efortul de a favoriza ieşirea la suprafaţă a acestei „economii legionare”. Fiecare act al nostru de cumpărare, fiecare act economic, este şi un act politic. Pentru a rezuma aceste acțiuni la rigoarea ideologică cea mai pură, este imperativ necesar să privilegiem sistematic camaradul comparativ cu diferitele facilități oferite de sistemul de piață. Astfel vom pune bazele acestei indispensabile „economii legionare”, răspuns concret și comunitar la criza economică și la anomalia socială, fenomene cauzate de liberalismul financiar.

Tradus de pe Zentropa.info

Mai più un mondo di consumo e produzione, ritorno alle radici, alla tradizione

Satul, revista pentru promovarea tradiției și culturii din mediul rural.

Contro la massoneria la gioventù si scaglia!

Post preluat de Frontpress, NapocaNews

Anual pe 20 septembrie în Italia se serbeaza forțarea Porții Pia, în urma căreia trupele garibaldine ocupau Roma, atunci aparținând Statului Papal, anexând-o cu forța la Regatul Italiei. Defapt evenimentul din 1870 a fost ceva mai mult decât o simplă anexare fiind vorba de o confruntare între Sfânta Biserică și forțele militare masonice lui Garibaldi.

Forza Nuova a ținut să reamintească cu această ocazie că „masoneria e cancerul Europei” și că ei sunt de partea tradiției și a credinței creștine recunoscând Statul Papal drept cel legitim. Prezidiul a avut loc pe dealul Giannicolo din Roma la poalele statuii lui Garibaldi la baza căreia se poate găsi sculpată în piatră o coroana de flori cu mesajul „Per il gran maestro Garibaldi, la massoneria italiana”.

Engleza, impunerea și influența unui mod de gândire

Articol preluat de Frontpress, AntiMedia și Blog Noua Dreaptă

S-a mai gândit cineva de ce o limbă răspândită prin cuceriri militare, colonizări și exploatare a unor popoare inofensive este considerată limba cea mai importantă și cea mai adecvată pentru a invăța oamenii de diferite naționalități să trăiască impreună, să fie mai aproape unii de ceilalți, să interacționeze? O limbă care în spatele justificării că ar fi una de circulație internațională își impune prezența tuturor deși pe Glob sunt peste 3000 de limbi.

De mici suntem obligați să învățăm limba engleză în școli, fără să ni se lase o margine de alegere. Poate eu sau oricine alcineva avem o vocație pentru o altă limbă, poate vrem să învățăm germana sau spaniola ca prima limbă. Nu se poate, pentru că cineva a decis că trebuie să fie engleza. Se pare că limba engleză e mai presus decât Dumnezeu deoarece în timp ce ora de religie este scoasă din școli din motive c-ar obstrucționa libertatea de conștiință a elevilor, cea dintâi este impusă în unele țări chiar de la grădiniță. E clar că într-un asemenea context ni se pare firesc și normal ca limba engleză să ocupe locul de cinste în societate. Suntem indoctrinați de mici că dacă știi engleza oriunde te duci în lume te vei descurca, că e un semn de inteligență nemaipomenita iar dacă nu o știi ești un semianalfabet. Astfel suntem obișnuiți să avem complexe de inferioritate ca vorbitori de o limbă care nu e engleza.

La nivel de societate se privește la chestiunea lingvista doar dintr-o perspectiva materialista, adică ținând cont de ce se cere pe piața muncii. La nivel individual se consideră că a ști o limbă în plus nu strică, dar fără să ne întrebăm de ce neapărat engleza? Pe lângă asta mulți sunt și egoiști pentru că împun unei țări întregi emisiuni, filme, documentare subtitrate respingând dublarea pentru că în viziunea lor invață mai bine limba engleză și astfel pot aprecia vocea naturală a lui Al Pacino. Și cu persoanele care suferă de probleme de vedere și nu reușesc să urmărească subtitrările cum rămâne? E ca și cum pe strada nu s-ar mai face pasarele pentru persoanele in scaune cu rotile pentru că o parte a populației consideră că urcând scările îți tonifici gluteii.

Dar înăinte de toate limba e o forma mentis, un mod de gândire, o abordare logica a realității moștenită din moși strămoși care vehiculează în același timp o anumită scară de valori. Limba e un patrimoniu comun și rădăcinele unui popor. Limba e cultură.

Dacă se recunoaște această definiție a „limbii” atunci e evident atacul la care e supusă limba română și coeziunia poporului român prin sabotarea felului lui de a gândi și la urma urmei și de a simți.

Limba engleză, după cum afirmă Anna Maria Capogrande, președintele Asociației pentru apărarea și promovarea limbilor oficiale alle UE din cadrul Comisiei Europene, e o limbă care vehiculează esențialmente valorile capitalismului, mercantilismului, profitului și al colonialismului economic și cultural. Limba engleză predată la vârste fragede poate distruge o dată pentru totdeauna modul de a gândi a copiilor români și cea ce a mai rămas din modelul cultural românesc.

În țările precum Italia, Franța, Belgia (în Wallonia) , Spania, limba engleză, și pot confirma din experiențe personale, este aproape necunoscută pentru majoritatea persoanelor. Poate ar trebui sa ne dam seama ca cunoasterea limbii engleze de fapt nu e chiar asa de firească cum sistemul ne invață.

Justificările care sunt invocate pentru a păstra limba engleză la televizor și în oricare alt domeniu în țara noastră e o abordare tipică țărilor mici care în lipsa unei piețe interne adecvate care să permită producția în limba națională, de toate expresiile de cultură, de la cinema la muzică până la emisiuni televizate permit înglobarea lor cultural-spirituală în area culturală anglo-americană.

În concluzie asistăm, cu permisiunea noastră, la afirmarea la nivel global a unui mod de gândire unic, doar pentru că e la modă.

Conferinţă Basarabia Pământ Românesc

Conferenza su Corneliu Zelea Codreanu in Italia

Conferenza su Corneliu Zelea Codreanu a Modugno, provincia di Bari. Il relatore è padre Lino della diocesi di Civitavecchia, provincia di Roma, fuggito negli anni 70 dal regime comunista della Romania di allora. Più sotto, per una miglior praticità, ho dato un titolo aprossimativo, in base al contenuto, a ciascuno dei 6 filmati in cui è divisa la conferenza.


1) Introduzione della figura di Corneliu Zelea Codreanu: un nome impronunciabile?

2) C.Z.C.: simpatizzante del nazional-socialismo tedesco o eroe nazionale romeno? Studio per comparazione con gli altri casi europei.

3)L'avversione verso il comunismo. L'antisemitismo.

4)L'antisemitismo. L'avversione verso la democrazia.

5)Ortodossismo e Catolicesimo. Sui dossier dei servizi segreti comunisti.

6)In conclusione: gli ebrei, da avversari ad alleati?

Poezie pentru românii plecaţi peste graniţe

Vreau să împărtăşesc o poezie care am primit drept comentariu la un articol şi care autorul o dedică românilor emigranţi "ce hălăduesc ca umbrele pe aproape intreg mapamondul, neregasindu-si propria persoana" cum spune dânsul în acelaş comentariu. Titlul poeziei mi-e necunoscut iar autorul s-a semnat ca Nicolae.

Voi toţi,cei alungaţi din ţară,
Transmiteţi energia voastră
Pe-a ţării noastre scumpe plaiuri,
Pe munţii noştri cei bogaţi,
Pe Marea Neagră cea albastră,
Pe oseminţele strămoşilor din holde,
De unde exploda odată porumbul şi secara.
Azi e doar ruşinea şi ocara
Energia voastră e gândul dragostei rămase acasă cu părinţii,
Cei care ne-au iubit, ieşiţi din baierele minţii.
Energia voastră e dragostea de ţară,
Adunată ca un nimb pe-un petic de eter.
E conştiinţa unui neam de zeci de mii de ani,restrânsă pe-o pajiste de cer.
Şi stă de veghe să nu pchiara neamu' nostru, să nu pchiara.
Puneţi energia voastră,ca să salvaţi o ţară.

Reproşuri II

Articol preluat de Blog Noua Dreapta

A doua critică pe care am primit-o pentru faptul că mă consider naţionalist e "de ce nu am rămas să mă zbat în ţara mea".

Considerând că cei care îmi aduc această critică nu ţin cont nici de vârsta fragedă la care am părăsit ţara şi nici de status-ul meu de student încerc să-mi argumentez apărarea fără să fac vreo referinţă la cele ce ar putea părea nişte justificări ieftine.

În primul rând un naţionalist nu e Dumnezeu pe pământ. El la fel ca oricare individ de pe acest glob poate să facă faţă anumitor circumstanţe până la un anumit punct. Ori nimeni nu poate să înfrunte individual probleme ce de fapt sunt colective, cum sunt cele economice, politice, etc. Caracteristica de naţionalist în acest caz vrea să însemne o anumită scară de valori. Dar a fi naţionalist înseamnă şi a reuşi să combini sentimentul cu acţiunea. Din acest motiv condiţia de imigrant nu poate să împedice un naţionalist să se declare ca atare şi să ia atitudine în micul său pentru idealurile în care crede.

În definitivă, ca naţionalist sunt convins că eu la fel ca şi alte persoane am fost nevoiţi să ne părăsim ţara pentru că deciziile şi valorile oamenilor care ne conduc nu au ca criteriu esenţial "naţionalitatea" în sensul de cultivare a românităţii altfel s-ar fi impedicat crearea unei situaţii care să alimenteze emoragia poporului în afara statului şi s-ar fi făcut din acest fenomen al imigraţiei principala problema de pe agenda guvernului.

Cetatea Neamţului

În Decembrie, în scurta mea vizită pe meleagurile natale, am profitat să vizitez pentru prima oară renumita Cetate a Neamţului. Deşi aveam de mult în gând această intenţie, dorinţa de a vedea Cetatea s-a făcut şi mai mare după recenta restructurare care a interesat toate sălile şi camerele cetăţii, precum şi temniţa, biserica, podul de acces sau sistemul de capcane de pe acesta. Mai jos am ataşat câteva din pozele făcute în timpul vizitei, în timpul căreia începuse uşor să ningă, dând Cetăţii un farmec deosebit.

Cetatea Neamţului se află în vecinătatea celui mai inalt varf al Culmii Plesului (pentru a ajunge la ea ai de urcat pe jos nu puţin).

Ea a fost construită pe vremea lui Petru I al Moldovei (1375-1391).

Pe timpuri, Cetatea Neamtului statea de veghe pe vaile Moldovei si ale Siretului, cat si pe calea de acces spre Transilvania pentru a proteja principalele arterii comerciale care treceau prin zonă.

Perioada cea mai înfloritoare a cetăţii a fost pe vremea lui Ştefan cel Mare care o include în sistemul defensiv de cetăţi ce aveau ca rol apărarea Moldovei (mai jos harta).

Unul din cele mai cunoscute momente de glorie ale Cetății este în anul 1691 când a rezistat în fața atacurilor armatei poloneze conduse de Ioan Sobieski.

Reproşuri I.

Articol preluat de Blog Noua Dreaptă

Mi s-a reproşat în diferite rânduri cum că naţionalismul meu în situaţia mea de imigrant într-o ţară străină ar fi contradictoriu, paradoxal chiar. Probabil există impresia asta pentru că de obicei naţionaliştii sunt cei care se împotrivesc cel mai mult imigraţiei iar o altă ipoteză ar fi faptul că un adevărat naţionalist rămâne în ţara sa.

Mai întâi despre primul punct.

Într-adevăr, şi eu, sunt împotriva imigraţiei şi o zic tocmai din postura de imigrant, ceea ce ar trebui să pună pe gânduri. Consider că există o mare diferenţă între a fi împotriva fenomenului imigraţiei şi a fi împotriva imigrantului ca individ. Pare banal dar mulţi confundă perspectivele astea două. Un imigrant e o victimă a sistemului, care împins de necesităţile economice, sociale sau politice este constrâns să-şi găsească alt loc decât cel natural în care s-a născut. Ca atare imigrantul e rupt de propria cultură, de lanţul generaţional al neamului său, de contactul cu pământul care i-a dat suflarea. El răspunde indirect chemării din partea unei mâini invizibile care-l împinge să-şi părăsească ţara pentru a merge acolo unde este nevoie de el ca forţă de muncă ieftină atras de mirajul bunastarii materiale. Imigrantul e de două ori victimă. O dată când e nevoit să plece, a doua când odată ajuns în ţara străină trebui să devină cea ce de fapt nu e, să se modeleze noului context. El nu va putea să exprime propria sa esenţă culturală pentru că contextul nu e cel natural în care aceasta să se dezvolte.

Fenomenul imigraţiei, pe de altă parte, pune în pericol existeţa însăşi a poporului gazda minând coeziunea sa culturală şi etnică. "Naţiunea e expresia culturii, cultura e expresia natiunii" scria în operele sale profesorul A.C. Cuza. O comunitate minoritară de imigranţi, fiind purtătoarea unei viziuni culturale specifice ei, prin definiţie va pune în discuţie anumite tradiţii, anumite reguli, etc care filtrate prin viziunea lor ar putea părea "ciudate".

Deci e fenomenul imigraţiei problema, nu imigrantul în sine. Nu poţi considera imigrantul ca pericol pentru unitatea etno-culturală a poporului tău atât timp cât el în primul rând e victima care e supusă asimilării şi riscului să-şi piardă identitatea. Nu cred că există imigranţi, cu rare ecepţii poate, care nu s-ar întoarce la ei în patrie dacă ar avea o viaţă decentă.

În concluzie, nu cred că e paradoxal faptul de a fi naţionalist într-o ţară străină pentru că eu ca şi italianul care devine instrăinat în propria sa ţară suntem victimile unui sistem global bazat excluziv pe logica libertăţii de mişcare a marfei şi a forţei de muncă. Ca atare naţionalismul nostru nu doar vrea să însemne o împotrivire (în micul nostru) a acestei logici globale de raportare la realitate dar ne induce şi la un respect reciproc încât ambii avem aceeaşi scară de valori într-o lume care ne este opusul.

Despre al doilea punct voi scrie în articolul următor.

Sul multiculturalismo

Borghi medievali, dipinti, monumenti di tutti i tipi, statue, palazzi, castelli, vengono introdotti nel patrimonio Unesco per essere protetti, cibi e bevande tramite etichette di denominazione protetta anche loro vengono tutelati, i sindaci dal canto loro nelle città d'arte emanano ordinanze per salvaguardare l'architettura, l'aspetto, l'atmosfera specifica della urbe.

Non è chiaro allora perchè quando si tratta dell'identità e della cultura del popolo si sventola sempre con ostentazione la bandiera del multiculturalismo, come se fosse una virtù, senza prendere più in considerazione questa volta i criteri che hanno spinto a prendere misure di protezione per gli altri beni del patrimonio come quelli sopra detti. O forse l'identità nazionale non è degna di essere tutelata in quanto non fa parte del patrimonio culturale del mondo ma è solo fonte di discriminazioni ed odio come quasi sempre il ritornello dei media e del political corect ci ricordano.

In questo senso, l'italiano che incomincia a sentirsi straniero a casa sua e lo straniero espatriato da una "mano invisibile" dal suo paese non sono rivali ma sono vittime di uno stesso sistema che solo gli ingenui possono considerare come "naturale evoluzione" del mondo.

Arriverà un giorno in cui tutto il miscuglio di culture che si continua a promuovere si riduca a un semplice e orribile kitsh nel quali nessuno si indificherà più e dove i pochi rappresentanti delle rispettive culture nazionali saranno talmente rari da essere proclamati a loro volta come patrimonio UNESCO per salvaguardare gli ultimi residui culturali dei loro popoli.

Tuttavia non vorrei sembrare apocalittico.